Dictionar

impediment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. impedimentum, it. impedimento)

1. piedică, obstacol.
2. (jur.) ~ legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic.
 

ancombranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encombrance, engl. encumbrance)

1. dificultate de transport sau utilizare cauzată de masă sau formă.
2. impediment sau povară.