Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impertinence)
1. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviinţă, insolenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (măgar + -ie)
1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dévisager)
1. a fixa, a privi insistent pe cineva.
2. a privi pe cineva cu o atenție curioasă și impertinentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impertinence)
1. atitudine, comportare impertinentă; obrăznicie, necuviinţă, insolenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insolence, lat. insolentia)
1. obrăznicie, impertinenţă; neruşinare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. provocateur, lat. provocator)
1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
7. (antonime) conciliator, pacificator.