Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impétuosité)
1. calitatea de a fi impetuos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. furibond, lat. furibundus)
1. care arată furie excesivă; furios, mânios la culme.
2. (despre un fenomen natural) care se caracterizează printr-o impetuozitate extremă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tempérament, lat. temperamentum)
1. ansamblul particularităţilor legate de latura dinamică şi energetică a activităţii psihice a unei persoane, având o bază ereditară şi exprimându-se stabil în comportament; fire.
2. energie vitală, impetuozitate, elan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. véhémence, lat. vehementia)
1. violenţă, impetuozitate; înfocare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. volcanisme)
1. totalitatea manifestărilor vulcanice.
2. (fig.) însuşirea de a fi vulcanic; impetuozitate.
Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (sălbatic + -ește)
1. ca un sălbatic; brutal, crud, violent.
2. (în forma „sălbătăcește”) cu mare viteză sau cu impetuozitate.
3. (var.) (înv.) sălbătăcește, (înv.) selbătăcește.