Dictionar

impozit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. impositum, după fr. impôt)

1. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere.
 

impozita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (impozit)

1. a impune; a supune unui impozit; a percepe un impozit.
2. a stabili impozitul datorat de cineva.
3. a prevedea perceperea unui impozit.
 

impozițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imposition, it. imposizione)

1. (rel.) punere a mâinilor pe cineva pentru a-l binecuvânta.
 
 

acciz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accise)

1. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate.
 

asietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiette)

1. poziție a planului de bază al unei (aero)nave față de planul orizontal.
2. (fin.) mod de așezare a impozitelor către stat.
 
 

capitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitation, lat. capitatio)

1. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil.