impresionant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impressionnant)

1. (și adv.) care produce o impresie, o emoție puternică; tulburător.
2. impunător, impozant.

bulversant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bouleversant)

1. care bulversează; tulburător, impresionant.

dramatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dramatiser)

1. a adapta o lucrare literară epică condițiilor reprezentării scenice.
2. a face ca ceva să devină impresionant.
3. (ir.) a lua în tragic, a da prea multă importanță unui eveniment.

eclatant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éclatant)

1. strălucitor, impresionant, răsunător.

efect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)

1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
6. (mil.) echipament.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.

faraonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pharaonique)

1. referitor la faraoni.
2. (fig.) de proporții impresionante.

halucinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hallucinant)

1. care provoacă halucinații.
2. (fig.) uluitor, impresionant.