Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impressionnant)
1. (şi adv.) care produce o impresie, o emoţie puternică; tulburător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bouleversant)
1. care bulversează; tulburător, impresionant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dramatiser)
1. a adapta o lucrare literară epică condiţiilor reprezentării scenice.
2. a face ca ceva să devină impresionant.
3. (ir.) a lua în tragic, a da prea multă importanţă unui eveniment.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éclatant)
1. strălucitor, impresionant, răsunător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
1. fenomen care succedă unui alt fenomen (cauză), fiind cu necesitate generat de acesta; urmare, consecință.
2. traiectorie neobișnuită pe care o capătă mingea (la tenis, volei, fotbal), lovită după anumite procedee.
3. impresie făcută de ceva sau de cineva asupra cuiva; ceea ce izbește, atrage privirile, auzul etc.
4. de ~ = impresionant; uluitor, spectaculos.
5. (pl.) obiecte, bunuri (veșminte) care aparțin cuiva.
7. denumire generală dată cambiilor, biletelor de ordin, cecurilor etc. folosite în operațiile comerciale, în relațiile de credit etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pharaonique)
2. (fig.) de proporţii impresionante.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hallucinant)
2. (fig.) uluitor, impresionant.