OK
X
impudic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. impudique, lat. impudicus)
1.
lipsit
de
pudoare;
neruşinat,
indecent.
impudicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impudicité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
impudic.
2.
dispoziția
(cuiva)
de
a
se
comporta
sau
de
a
acționa
într-un
mod
care
este
dezaprobat
de
morala
sexuală.
3.
lipsă
de
pudoare,
de
rușine;
atitudine,
faptă,
vorbă
lipsită
de
rușine;
act
impudic;
nerușinare;
impudoare.
4.
(antonime)
pudicitate,
pudoare.
decoltat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décolleté)
1.
(despre
rochii,
haine)
cu
decolteu
(mare).
2.
(despre
femei)
care
poartă
asemenea
haine.
3.
(fam.)
indecent,
necuviincios,
impudic.
french-cancan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. french cancan)
1.
dans
francez
foarte
vioi
(considerat
indecent,
impudic
și
erotic),
executat
de
femei,
în
vogă
la
începutul
secolului
al
XX-lea,
practicat
încă
și
astăzi
în
anumite
cabarete;
melodia
după
care
se
execută
acest
dans;
cancan.
impudicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impudicité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
impudic.
2.
dispoziția
(cuiva)
de
a
se
comporta
sau
de
a
acționa
într-un
mod
care
este
dezaprobat
de
morala
sexuală.
3.
lipsă
de
pudoare,
de
rușine;
atitudine,
faptă,
vorbă
lipsită
de
rușine;
act
impudic;
nerușinare;
impudoare.
4.
(antonime)
pudicitate,
pudoare.
indecent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indécent, lat. indecens)
1.
care
calcă
sau
contrazice
legile
decenței;
care
șochează.
2.
care
este
lipsit
de
pudoare;
necuviincios,
nerușinat,
impudic.
prud, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prude)
1.
califică
o
persoană
plină
de
pudoare,
de
reținere;
pudibund.
2.
(antonime)
impudic,
indecent.
pudicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. pudicité)
1.
calitatea
unei
persoane
pudice;
caracterul
pudic
al
cuiva
sau
al
ceva;
pudoare.
2.
(antonime)
impudicitate,
impudoare.