OK
X
impulsiona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (impuls + -iona)
1.
a
da
impuls.
2.
a
imprima
o
mișcare;
a
stimula,
a
îndemna,
a
îmboldi.
impulsionare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (impulsiona)
1.
faptul
de
a
impulsiona.
2.
imprimare
a
unei
mișcări;
producere
a
unui
impuls;
impulsionat.
3.
convingere
a
unei
persoane
de
a
face
un
lucru;
îndemn,
îndemnare.
activiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după rus. aktivizirovati)
1.
a
îndemna
să
fie
mai
activ;
a
impulsiona,
a
dinamiza.
reacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réaction)
1.
faptul
de
a
reacționa;
atitudine,
manifestare
ca
răspuns
la
ceva;
ripostă.
2.
răspuns
nemijlocit
al
materiei
vii
la
acțiunea
unui
excitant.
3.
transformare
a
uneia
sau
a
mai
multor
substanțe
chimice
sub
acțiunea
unor
agenți
externi
sau
a
altor
substanțe
chimice.
4.
(fiz.)
forță
care
se
opune
unei
acțiuni,
fiind
egală
și
de
sens
contrar
cu
aceasta.
5.
~
nucleară
=
ansamblu
de
fenomene
prin
care
un
nucleu
atomic
ciocnit
de
o
particulă
grea
sau
de
un
foton
suferă
o
schimbare
a
structurii
sale;
~
în
lanț
=
proces
care
se
poate
reînnoi
prin
el
însuși
pentru
că
o
parte
a
produsului
e
întotdeauna
în
stare
a
reimpulsiona
reacția;
~
gravitațională
=
modificare
a
direcției
și
a
modulului
vectorului
de
viteză
caracteristice
unei
nave
spațiale
care
trece
prin
apropierea
unui
corp
ceresc,
datorită
câmpului
gravitațional
al
acestuia.
6.
(cib.;
și
în
forma
reacțiune)
stabilire,
în
sistemele
de
transmisie,
tehnice
automate,
în
organismele
vii
și
în
societate,
a
unor
semnale
prin
care
faza
inițială
a
unui
proces
este
influențată
de
informația
referitoare
la
starea
organelor
de
execuție
sau
la
rezultatul
procesului;
conexiune
inversă,
retroacțiune.
7.
derivare
a
unei
puteri
din
circuitul
de
ieșire
al
unui
amplificator
de
radio
cu
tuburi
electronice
și
introducerea
ei
în
circuitul
de
intrare.
stimula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stimuler, lat. stimulare)
1.
a
îndemna,
a
încuraja;
a
impulsiona.
2.
a
excita,
a
activa
un
organ,
o
funcție
etc.
îndemna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. inde minare)
1.
tr.
a
convinge
pe
cineva
să
facă
ceva,
a
chema
la
o
acțiune;
a
îmboldi,
a
stimula,
a
impulsiona;
a
îmbia.
2.
a
sili
un
animal
să
pornească
sau
să
meargă
mai
repede.
3.
intr.
(reg.;
despre
animale)
a
se
sili
la
drum,
a
înainta
trăgând.
4.
refl.
a
se
apuca
de
ceva
(în
urma
unei
stimulări);
a
se
hotărî
la
ceva.
5.
(fig.)
a
se
lua
la
întrecere,
a
se
îmboldi
unul
pe
altul.
îndemnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. îndemna)
1.
convins
să
facă
un
lucru;
stimulat,
impulsionat.
2.
(rar;
despre
animale)
silit
să
pornească
sau
să
meargă
mai
repede.
3.
chemat
la
o
acțiune.
impulsionare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (impulsiona)
1.
faptul
de
a
impulsiona.
2.
imprimare
a
unei
mișcări;
producere
a
unui
impuls;
impulsionat.
3.
convingere
a
unei
persoane
de
a
face
un
lucru;
îndemn,
îndemnare.