impur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impur, lat. impurus)

1. care nu este pur; murdar.

impurifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (impur + - ifica)

1. a schimba compoziția normală a unui mediu, a unui produs prin adăugarea de substanțe dăunătoare; a polua.

impuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impureté, lat. impuritas)

1. (și fig.) lipsă de puritate; starea a ceea ce este impur.
2. corp, substanță străină care se găsește în masa unui material.

afina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
2. (text.) a subția firele.

alocronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allochronique)

1. care se produce în timpuri diferite.

anamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anamorphisme)

1. evoluție morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziție mai complicată și cu densitate moleculară mai mare.

auxiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)

1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.
4. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium.

be-bop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. be-bop)

1. (mux.) formă timpurie de jazz modern, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante; bop.

blastosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. blastosphere)

1. (biol.) formă timpurie în dezvoltarea unui embrion, constând dintr-un strat sferic de celule umplut cu lichid; a doua fază în dezvoltarea unui embrion; blastulă.