Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accusation, lat. accusatio)
1. acțiune în justiție prin care cineva este acuzat; acuzare.
2. orice reproș, orice imputare făcută unei persoane pentru o culpă, un defect.
4. (antonime) disculpare, dezvinovățire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. imputation, lat. imputatio)
1. faptul de a imputa cuiva o vină; învinovăţire; reproş.
2. imputare (II); sumă plătită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obiecta)
1. acțiunea de a obiecta și rezultatul ei; obiecție.
2. argument pe care cineva îl opune unei afirmații, unei propuneri, unei cereri; obiecție.
3. dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire; imputare, reproș.