Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. incidentel, it. incidentale)
1. (adesea adverbial) care intervine întâmplător; accidental.
2. în legătură cu un incident, constituind un incident.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épisodique)
1. care ține de episod; care este caracteristic unui episod; care are caracter de episod.
2. care conține episoade; care este format din episoade.
3. care nu este esențial pentru desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment; care are un caracter secundar.
4. care apare din când în când și neregulat; întâmplător, incidental.