Dictionar

incomparabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incomparable, lat. incomparabilis)

1. (și adv.) neasemănat, extraordinar, fără pereche.
 

comparabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparable, lat. comparabilis)

1. care poate fi comparat cu cineva sau cu ceva; analog, asemănător.
2. (matematică) între care există o relație de ordine.
3. (matematică) mărimi ~e = două elemente x și y ale unei mulțimi preordonate sunt comparabile dacă cel puțin una dintre relațiile, x mai mic decât y și y mai mic decât x, este adevărată.
4. (antonime) incomparabil, necomparabil.
 

irepetabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (i- + repetabil)

1. care nu se poate repeta, nerepetabil; (prin ext.) incomparabil, unic.
2. (antonim) repetabil.
 

unic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unique, lat. unicus)

1. singur, într-un exemplar; numai unul.
2. excepțional, fără seamăn, incomparabil.