Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incontestable)
1. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur.
2. (adv.) fără îndoială; indiscutabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incontestabilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este incontestabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brute)
2. (prin analogie) om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență, sensibilitate și morală; bestie.
3. (prin metaf.) partea animală care subzistă în om.
4. (neologism) (fig.) persoană care stăpânește incontestabil un domeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contestable)
1. care poate fi contestat, pus la îndoială sau chestionat.
2. (antonime) incontestabil, necontestabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flagrance)
1. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inauthenticité)
1. absență, lipsă de autenticitate, adică care ridică serioase îndoieli cu privire la originea sau caracterul său veridic și incontestabil; neautenticitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incontestabilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este incontestabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indéniable)
1. care nu poate fi negat; incontestabil, de netăgăduit; indenegabil.