Dictionar

Incorect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorrect)

1. greşit, inexact.

2. necinstit, neonest.


Incorect; eronat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT falsus; erroneus; non correctus

2. FR faux; fausse; incorrect; erroné

3. EN wrong; incorrect; erroneous

4. DE falsch; unrichtig; irrig

5. RU непрaвильный; ошибочный

6. HU helytelen; hibás


Incorectitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (in1- + corectitudine)

1. lipsă de corectitudine; necinste, şarlatanie.


Alocromazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allochromasie)

1. modificare a coloraţiei pielii.

2. (poligr.) percepere incorectă a culorilor.


Bond

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bond)

1. săritură a avionului în cazul unei aterizări incorecte.


Cacografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cacographie)

1. scriere incorectă, cu deformarea cuvintelor şi cu greşeli de sintaxă, la afazici.


Conivenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connivence, lat. coniventia)

1. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate.

2. de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...).


Deloial

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déloyal)

1. incorect, necinstit, nesincer.


Deloialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. déloyauté)

1. lipsă de loialitate, incorectitudine, necinste.