Dictionar

Rezultate secundare (Incult,):

Incult, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inculte, lat. incultus)

1. (om) lipsit de o cultură elementară.


Incultivabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incultivable)

1. care nu poate fi cultivat; necultivabil.

2. (anton.) cultivabil.


Incultură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inculture)

1. lipsă de cultură, de cunoştinţe; ignoranţă, neştiinţă.


Agramat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat., gr. agrammatos)

1. adj., s. m. f. (cel) care face greşeli elementare de gramatică; ignorant, incult.

2. adj. care conţine greşeli de exprimare şi de ortografie.


Agramatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrammatisme)

1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.

2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.


Analfabet, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. analphabète)

1. neştiutor de carte.

2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.


Filistin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philistin)

1. (în argoul studenţilor germani pe la 1700) târgoveţ incult.

2. (p. ext.) om mulţumit de sine, retrograd, îngâmfat şi mărginit.


Ignar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignare, lat. ignarus)

1. care este lipsit de educație, de cultură; care este profund ignorant; incult.


Ignorant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignorant, lat. ignorans)

1. (om) lipsit de cunoştinţe, incult.