Rezultate secundare (Incult,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inculte, lat. incultus)
1. (om) lipsit de o cultură elementară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incultivable)
1. care nu poate fi cultivat; necultivabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inculture)
1. lipsă de cultură, de cunoştinţe; ignoranţă, neştiinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat., gr. agrammatos)
1. adj., s. m. f. (cel) care face greşeli elementare de gramatică; ignorant, incult.
2. adj. care conţine greşeli de exprimare şi de ortografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrammatisme)
1. necunoaştere a vorbirii şi a scrierii corecte; incultură, ignoranţă.
2. pierdere a capacităţii de a exprima cuvintele.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. analphabète)
2. (fig.) ignorant, incult; incompetent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philistin)
1. (în argoul studenţilor germani pe la 1700) târgoveţ incult.
2. (p. ext.) om mulţumit de sine, retrograd, îngâmfat şi mărginit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignare, lat. ignarus)
1. care este lipsit de educație, de cultură; care este profund ignorant; incult.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ignorant, lat. ignorans)
1. (om) lipsit de cunoştinţe, incult.