indigen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indigène, lat. indigenus)

1. adj., s. m. f. autohton, aborigen.
2. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară.

indigen; autohton

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT indigenus; aborigenus; autochthonus
2. FR indigène; aboriginal
3. EN indigenous; native; aboriginal
4. DE einheimisch; heimisch; eingeboren; inländisch
5. RU местный; aбориrенный; туземный; коренной
6. HU bennszülött, honos

indigenat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indigénat)

1. calitatea de a fi indigen.
2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare.

indigenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Indigenismus)

1. caracter indigen.
2. denumire generică pentru mișcările politico-sociale din America Latină, care tind să includă populația indiană în civilizația modernă.

indigenizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. indigénisation)

1. introducere legală într-o țară a unei mărfi străine.
2. producere în țară a unor echipamente, bunuri, până atunci importate.

indigent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indigent, lat. indigens)

1. care trăiește în indigență; care este foarte sărac; nevoiaș, sărman.
2. (antonime) bogat, opulent.

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.

askari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. askari)

1. soldat indigen din vechile trupe germane și italiene.

australid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. australid, Australide)

1. I. care are caracteristicile populației indigene din Australia; australoid.
2. II. persoană din această populație; australoid.

autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

boy

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. boy, băiat)

1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).
2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.

copt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. copte)

1. individ aparținând populației indigene din Egipt și din Etiopia după creștinare, care profesa monofizismul.
2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copți ca limbă de cult și vorbită până în sec. XVII.