Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indigence, lat. indigentia)
1. situația persoanei căreia îi lipsesc lucrurile materiale cele mai necesare vieții; sărăcie, lipsă.
2. (antonime) abundență, bogăție, opulență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indigent, lat. indigens)
1. care trăiește în indigență; care este foarte sărac; nevoiaş, sărman.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. opulence, lat. opulentia)
1. mare abundență de bunuri materiale, de resurse; bogăţie, belşug.
2. caracterul a ceea ce este abundent, marcat de abundență.
3. (antonime) indigență, mizerie, pauperitate, penurie, pauperism.