Dictionar

Rezultate secundare (Indiscutabil,):

Indiscutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indiscutable)

1. (şi adv.) sigur, incontestabil.


Apodictic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apodictique, lat. apodicticus)

1. (despre judecăţi, raţionamente) care exprimă raporturi şi legături necesare între fenomene.

2. care nu permite opoziţie; indiscutabil.


Incontestabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incontestable)

1. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur.

2. (adv.) fără îndoială; indiscutabil.


Irefragabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréfragable, lat. irrefragabilis)

1. care nu poate fi contrazis, pus la îndoială; indiscutabil.


Pontif

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pontife)

1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop.

2. suveran ~ = papă.

3. (fig.; şi ir.) persoană considerată, sau având pretenţia a fi o autoritate indiscutabilă.


Real, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. realis, germ. real, it. reale, fr. réel)

1. adj. care există în realitate; efectiv, obiectiv, adevărat.

2. (mat.) număr ~ = număr-limită al unui șir convergent de numere raționale; funcție = funcție având ca domeniu de valori o mulțime de numere reale.

3. învățământ ~ = secție a liceului în care se studiază cu precădere științele exacte.

4. indiscutabil, incontestabil.

5. s. n. realitate.


Neîndoielnic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + îndoielnic)

1. care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil.

2. (antonime) nesigur, șovăitor, șovăielnic.