Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indispensable)
1. adj. (şi adv.) absolut necesar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indispensabilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este indispensabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. axerophtol)
1. (biochimie) vitamină liposolubilă indispensabilă pentru buna funcționare a ochilor, oaselor și pielii; vitamina A.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carencer)
1. a priva de unii factori indispensabili nutriţiei organismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dispensable)
1. pentru care se poate acorda o dispensă.
2. care poate fi evitat; de care se poate dispensa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indispensabilité)
1. însuşirea, starea a ceea ce este indispensabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. leucine)
1. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lysine)
1. aminoacid indispensabil creşterii.
2. enzimă care poate dizolva un element celular sau tisular ori un germen microbian.