OK
X
indistinct, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indistinct, lat. indistinctus)
1.
care
nu
se
poate
distinge
bine,
neclar.
indistinctibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. indistinguible, it. indistinguibile)
1.
care
nu
poate
fi
distins;
greu
de
deosebit.
2.
(antonim)
distinctibil.
indistincție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indistinction)
1.
starea
a
ceea
ce
este
indistinct;
neclaritate.
2.
lipsă
de
distincție;
vulgaritate.
indistincție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indistinction)
1.
starea
a
ceea
ce
este
indistinct;
neclaritate.
2.
lipsă
de
distincție;
vulgaritate.
teleplasmă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Teleplasma)
1.
(parapsihologie)
substanță
specială
care,
în
anumite
condiții,
ar
ieși
din
corpul
anumitor
spiritiști
(se
mai
numește
și
ectoplasmă);
(prin
ext.)
formă
indistinctă,
evanescentă.
neevident; nedistinct
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
obscurus;
indistinctus
2.
FR
pas
clair
3.
EN
vague;
hazy
4.
DE
unklar
5.
RU
неясный
6.
HU
nem
nyilvánvaló;
nem
megkülönböztethető
obliterat; șters; disparent
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
obliteratus;
indistinctus;
obsoletus;
haud
manifestus
2.
FR
oblitéré;
indistinct;
obsolète;
peu-manifeste;
disparaissant
3.
EN
indistinct;
faint;
obliterated;
effaced;
obso
lete;
not
evident
4.
DE
obliteriert;
undeutlich;
verwischt;
unscheinbar;
trüb
5.
RU
нечёткий;
облитерировaнный;
стёртый;
неясный;
незaметный
6.
HU
eltűnő;
nem
megkülönböztető;
elmosódó,
alig
látszó
distinctibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. distinguible)
1.
care
poate
fi
distins,
identificat,
recunoscut.
2.
(antonim)
indistinctibil.