Dictionar

Rezultate secundare (Individ):

Individ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. individu, lat. individuus)

1. persoană considerată izolat în raport cu colectivitatea; ins.

2. (peior.) om necunoscut, suspect.

3. fiinţă animală sau vegetală privită aparte, în raport cu specia căreia îi aparţine.

4. (mat.) unitate statistică.


Individual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. individuel)

1. adj. personal, propriu unui individ.

2. care se referă la un singur individ sau la un singur obiect.

3. s. n. concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular.

4. (fil.) singular.

5. (adv.) în mod izolat.


Individualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. individualisme)

1. ansamblu de concepţii (etice) care iau ca punct de plecare individul izolat de societate.

2. concepţie şi atitudine morală retrogradă, manifestată prin situarea intereselor individului mai presus de cele colective.


Individualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. individualiste)

1. (adept) al individualismului.

2. (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (prin ext.) egoist.

3. I. care se referă la individualism, care aparține individualismului.

4. care recunoaște preeminența individului asupra grupului, comunității, societății.

5. al cărui comportament manifestă individualism; care își exprimă independența, originalitatea sa proprie etc.

6. (antonime) altruist, colectivist.


Individualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. individualité)

1. ansamblul particularităţilor specifice unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalţi indivizi.

2. ansamblul particularităţilor unui obiect, fenomen. etc.

3. persoană deosebit de înzestrată, de talentată.


Individualiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. individualiser)

1. a scoate în evidenţă un individ, un fapt, punând în lumină particularităţile lui specifice.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Acultura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acculturer)

1. a face aculturaţia unui individ, a unui grup.


Aculturaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.


Adaptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.

2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.

3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.

4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.


Adelfogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.

2. (biol.) copulare a celulelor fiice.

3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.

4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.