Dictionar

ineluctabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)

1. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat.
 

ineluctabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inéluctabilité)

1. faptul de a fi ineluctabil.
 

fatalmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. fatalmente, fr. fatalement)

1. în mod fatal; printr-o judecată a sorții; din cauza unor circumstanțe independente de voința noastră; inevitabil, ineluctabil.
 

forțamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. forcément, it. forzatamente)

1. printr-o consecință ineluctabilă; necesar, obligatoriu.
2. sub presiunea circumstanțelor externe.
3. prin forță, cu forța; forțat.
 

ineluctabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inéluctabilité)

1. faptul de a fi ineluctabil.
 

inevitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inévitable, lat. inevitabilis)

1. (și adv.) care nu poate fi evitat; de neînlăturat, ineluctabil.