Dictionar

Rezultate principale (Inerție,):

Inerţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.

2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.

3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.

4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.

5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.


Rezultate secundare (Inerție,):

Abulie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.

2. (fig.) inerţie.


Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Atonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticităţii ţesuturilor; lipsă de vitalitate.

2. (fig.) inerţie morală sau intelectuală.


Inert, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inerte, lat. iners)

1. nemişcat, neînsufleţit, mort.

2. moale, molâu, lipsit de vigoare.

3. (fiz.) cu inerţie; referitor la inerţie.

4. (chim.; despre elemente, substanţe) lipsit de reactivitate faţă de alte substanţe.


Inerţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. inerziale)

1. (fiz.) referitor la inerţie, de inerție.

2. sistem ~ = sistem de referinţă în raport cu care se verifică principiul inerţiei.


Somnolenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. somnolence, lat. somnolentia)

1. stare intermediară între veghe și somn; (înv.) semisomn.

2. stare de inerție, inactivitate sau toropeală, legată de oboseală, căldură sau frig; moleşeală.

3. (med.) stare asemănătoare somnului superficial care se întâlnește în anumite boli; torpoare.

4. (fig.) stare de inerție, de pasivitate a unei persoane, a unui grup social, a unei comunități.