Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inexplicable, lat. inexplicabilis)
1. care nu poate fi explicat; care este de neînțeles; neexplicabil .
2. (prin ext.) care este bizar, ciudat, straniu.
3. (antonime) explicabil, comprehensibil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicable, lat. explicabilis)
1. care se poate explica; care se poate înțelege (ușor).
3. (antonime) inexplicabil, neexplicabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mystère, lat. mysterium, gr. mysterion)
1. (pl.) ritual religios secret în Grecia și Roma antică, la care participau numai cei inițiați.
2. doctrină religioasă care nu era împărtășită decât unui număr restrâns de inițiați.
3. dogmă religioasă creștină care trebuie primită așa cum este și care se crede a fi inaccesibilă rațiunii.
4. lucrare dramatică medievală cu subiect biblic și hagiografic.
5. ceea ce este necunoscut, neînțeles, încă inexplicabil; taină; secret.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. parapsichico, fr. parapsychique)
1. se referă la fenomene psihice inexplicabile (telepatie, clarviziune etc.); metapsihic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. parapsychologue)
1. specialist în parapsihologie; persoană care studiază fenomenele psihice inexplicabile.