Parte de vorbire: s.
Origine: (infirma)
2. (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. confutatio, fr. confutation)
1. act de respingere sau infirmare; discurs sau scriere de refutare; refutație.