Dictionar

inflamație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inflammation, lat. inflammatio)

1. proces de umflare și înroșire a unui organ sau țesut bolnav, dureros la atingere; umflătură.
 

inflamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inflammatoire)

1. care se manifestă printr-o inflamație; care produce o inflamație.
 

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.
 

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
 

acromastită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acromastite)

1. (med.) termen medical care definește o inflamație la extremitatea sânului, adică a mamelonului.
 

acropostită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acroposthite)

1. (med.) inflamație a prepuțului; inflamația extremității prepuțului.
 

actinită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinite)

1. inflamație a pielii datorită iradierii.