Dictionar

Rezultate principale (Informa,):

Informa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/informer, lat. informare)

1. tr. a da cuiva informaţii; a înştiinţa.

2. refl. a strânge informaţii, ştiri; a se interesa.


Rezultate secundare (Informa,):

Dezinforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désinformer)

1. a informa greşit, în mod intenţionat, tendenţios; a induce în eroare.


Informal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. informal, fr. infornel)

1. lipsit de determinări și cadre instituționale, oficiale, formale; neoficial, simplu.

2. (log.) care ține de conținut, de general, de altceva decât de forma logică.

3. (despre concepte) care are ca referință imediată un obiect sau un proces bine determinat.

4. (despre pictura abstractă) caracterizată prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale.

5. (despre pictori) care practică astfel de pictură.


Informare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. informa)

1. acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.

2. informații sau evenimente care sunt aduse la cunoștința unei persoane, a unui public.

3. investigație pentru a stabili dovada unei infracțiuni, pentru a găsi făptașii etc.


Informatecă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. informathèque)

1. (biblioteconomie) locul în care o persoană poate accesa liber resurse digitale locale sau în rețea; bancă de date, de informaţii.


Informatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. informatique)

1. adj. referitor la informatică.

2. s. f. ştiinţă aplicată care studiază prelucrarea informaţiilor (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.


Informatician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. informaticien)

1. specialist în informatică, știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Adresabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Aerogeologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aerogeologie)

1. culegere de informaţii geologice cu avionul.


Afiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)

1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.

2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.

3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.