informatecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. informathèque)

1. (biblioteconomie) locul în care o persoană poate accesa liber resurse digitale locale sau în rețea; bancă de date, de informaţii.

informatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. informatique)

1. adj. referitor la informatică.
2. s. f. ştiinţă aplicată care studiază prelucrarea informaţiilor (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.

informatician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. informaticien)

1. specialist în informatică, știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației cu ajutorul sistemelor automate de calcul.

informaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. information, lat. informatio)

1. știre, veste, comunicare.
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.

informating

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. informating)

1. ansamblu de activităţi cu caracter de servicii în domeniul informaticii, prestate de firme specializate.

informaţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. informational)

1. referitor la informaţie, care conţine informaţii.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

adresabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informaţie căutată.

adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.

aerogeologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aerogeologie)

1. culegere de informaţii geologice cu avionul.

agenţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanţă a unei instituţii sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituţie specializată care primeşte şi transmite presei ştiri şi informaţii; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipaţie biletele de călătorie.