Dictionar

ingenios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ingénieux, lat. ingeniosus)

1. care dovedește spirit inventiv; îndemânatic.
2. făcut cu iscusință, cu îndemânare.
 

astuțios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. astuzioso, fr. astucieux)

1. șiret, viclean.
2. fin, subtil, ingenios.
 

expedient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expédient, lat. expediens)

1. mijloc ingenios de a învinge o dificultate; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.
 

fin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fin)

1. subțire, delicat.
2. mărunt.
3. curat, pur; neamestecat.
4. foarte sensibil, delicat.
5. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut.
6. (fig.; despre gânduri, idei) subtil, ingenios; isteț.
 

gadget

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. gadget)

1. denumire generică pentru obiecte mici, mecanisme cu largi întrebuințări în gospodărie și în viața de toate zilele; (p. ext.) orice mărunțiș ingenios de folos practic.
 

ingeniozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingéniosité)

1. calitatea de a fi ingenios; inventivitate; iscusință.
 

inventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inventif)

1. care inventează; ingenios, cu fantezie creatoare.