Dictionar

inginer, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. ingegnere, fr. ingénieur, germ. Ingenieur)

1. persoană care practică ingineria.
2. specialist cu calificare superioară care organizează și conduce procesele tehnologice într-o întreprindere.
 

inginereasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (inginer + -easă)

1. femeie care practică ingineria.
2. femeie cu cunoștințe științifice și tehnice obținute într-un institut de învățămînt superior, care îi permit să conducă proiecte și să facă cercetare; ingineră, ingineriță.
3. soție de inginer.
 

inginerește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (inginer + -ește)

1. în felul inginerilor.
 

inginerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ingegneria)

1. profesiunea de inginer.
 

inginerlâc

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (inginer + -lâc)

1. profesie a inginerului; inginerie.
 

subinginer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-ingénieur)

1. tehnician cu pregătire inferioară inginerului.
 

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
 

betonist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (beton + -ist)

1. muncitor, inginer specializat în lucrări de beton; betonier.
 

bioinginer, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după engl. bioengineer)

1. specialist în bioinginerie.
 

bioinginerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. bioengineering)

1. disciplină care aplică principiile ingineriei de proiectare și analiză sistemelor biologice și tehnologiilor biomedicale.
2. ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel molecular și celular; inginerie genetică.
 

genetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. génétique)

1. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză; ereditar.
2. inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate.
3. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii.
 

hidraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. hydraulicien)

1. inginer specialist în hidraulică.
2. specialist în instalații hidraulice.