Dictionar

Rezultate principale (Inițiativă,):

Iniţiativă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. initiative)

1. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva.

2. însuşirea celui care este înclinat întreprindă ceva nou din îndemn propriu.


Rezultate secundare (Inițiativă,):

Angajament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.

2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.

3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.

4. punere a pucului sau a mingii în joc.


Apatic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apathique)

1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.

2. care este lipsit de inițiativă.

3. care este caracterizat sau afectat de apatie.

4. II. persoană apatică.


Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.


Ataca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)

1. tr. a efectua un atac.

2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.

3. a distruge, a mina.

4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.

5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).

6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.

7. a începe executarea unei piese muzicale.

8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.


Autoinstrui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + instrui)

1. a dobândi cunoștințe sau abilități din proprie inițiativă, în afara școlii și fără profesori; a se instrui singur.