Dictionar

aginic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agynique)

1. (floare) fără pistil.
 

carminic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carminique)

1. acid ~ = acid extras din coșenilă.
 

diclinic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT diclinicus; diclinus
2. FR dicline; unisexué
3. EN diclinous; unisexual
4. DE diklin; eingeschlechtlich; zweibettig
5. RU рaздельнополый; рaзнополый
6. HU egyivarú
 

diminic

Parte de vorbire:  s.m. (Dobrogea)  
Etimologie: (necunoscută)

1. varietate de struguri cu boabele mari, de culoare neagră-vânătă.
2. (var.) diminichiu.
 

fulminic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fulminique)

1. acid ~ = izomer al acidului cianic, care, cu metalele, formează fulminați.
 

inic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inique)

1. nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv.
 

aclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aclinique)

1. în care înclinația câmpului magnetic este nulă.
2. (despre boli) fără manifestări clinice.
 

acrogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogamie)

1. fecundație la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; șalazogamie.
 

adenină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénine)

1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
 

advent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.
2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.
 

aerotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérotropisme)

1. (bot.) tropism sub influența oxigenului din aer (la creșterea rădăcinii, a tubului polinic); anemotropism.
 

amazoană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul.
2. (fam.) călăreață.