Dictionar

Rezultate secundare (Injust,):

Injust, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. injuste, lat. iniustus)

1. care nu este corect, just.

2. care judecă, care acționează într-un mod care nu este în conformitate cu justiția; inechitabil.

3. (antonime) drept, echitabil, just.


Injusteţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (injust + -eţe)

1. lipsă de justeţe; inexactitate, neadevăr.


Injustiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. injustice, lat. iniustitia)

1. lipsă de justiție sau de echitate; act sau situație contrară justiției, echității; nedreptate.

2. (antonime) justiție, inechitate.


Inechitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inéquitable)

1. (şi adv.) întemeiat pe o nedreptate; injust.


Inechitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)

1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.

2. (var.) inichitate.

3. (antonim) echitate.


Inic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inique)

1. nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv.


Legitim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légitime, lat. legitimus)

1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal.

2. apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste.

3. just, drept; justificat, îndreptăţit.


Neechitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + echitate)

1. caracterul a ceea ce este injust, nedrept; nedreptate gravă, inechitate.

2. (anton.) dreptate.


Protestăciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (protest + -ăciune)

1. manifestare energică împotriva unei stări de fapt, a unei măsuri etc. considerată drept abuzivă, injustă; protest.