Rezultate secundare (Injust,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. injuste, lat. iniustus)
2. care judecă, care acționează într-un mod care nu este în conformitate cu justiția; inechitabil.
3. (antonime) drept, echitabil, just.
Parte de vorbire: s.
Origine: (injust + -eţe)
1. lipsă de justeţe; inexactitate, neadevăr.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. injustice, lat. iniustitia)
1. lipsă de justiție sau de echitate; act sau situație contrară justiției, echității; nedreptate.
2. (antonime) justiție, inechitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inéquitable)
1. (şi adv.) întemeiat pe o nedreptate; injust.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)
1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inique)
1. nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. légitime, lat. legitimus)
1. întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; legal.
2. ~ă apărare = situaţie în care se comite un act de violenţă justificat legal, ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate şi injuste.
3. just, drept; justificat, îndreptăţit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + echitate)
1. caracterul a ceea ce este injust, nedrept; nedreptate gravă, inechitate.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (protest + -ăciune)
1. manifestare energică împotriva unei stări de fapt, a unei măsuri etc. considerată drept abuzivă, injustă; protest.