Dictionar

inovator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. innovateur)

1. (cel) care realizează o inovație; care inovează.
 

recompensă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récompense)

1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație.
2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa.
 

inovațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. innovationnel)

1. în legătură cu o inovație, cu o creație; novator, inovator.