Dictionar

Rezultate principale (Insistenţă,):

Insistenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruinţă, perseverenţă.

2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.


Rezultate secundare (Insistenţă,):

Adjuraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adjuration, lat. adiuratio)

1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.

2. rugăminte insistentă.


Adulator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. adulateur)

1. (persoană) care adulează cu insistență, adesea din josnicie sau interes propriu; linguşitor.


Agasa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.

2. (antonim) a calma.


Asiduitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruinţă, sârguinţă.

2. perseverenţă, insistenţă.


Comoraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. commoratio, fr. commoration)

1. insistenţă asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate.

2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncţiilor coordonatoare şi, sau în propoziţie; epimonă.


Crampon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.

2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.

3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.

4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.

5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.