OK
X
instabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. instabilité, lat. instabilitas)
1.
însușire
a
ceea
ce
este
instabil.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
caracterial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caractériel)
1.
referitor
la
caracter,
de
caracter.
2.
(psihopatologie)
se
spune
despre
o
persoană
care
suferă
de
tulburări
de
caracter.
3.
copil
~
=
copil
care
are
o
inteligență
normală,
dar
care
prezintă
tulburări
de
comportament
caracterizate
cel
mai
adesea
prin
agresivitate,
instabilitate
excesivă
și
blocaj
în
comunicarea
cu
ceilalți.
isterism
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. hystérisme)
1.
(med.)
formă
de
psihonevroză
caracterizată
prin
instabilitate
emotivă,
imaturitate
afectivă
și
tulburări
somatice
a
căror
origine
nu
e
demonstrabilă;
(înv.)
isterie.
labilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. labilité)
1.
atitudine
labilă,
comportare
schimbătoare,
nestatornică.
2.
(fig.)
însușirea
de
a
fi
labil;
instabilitate.
3.
(biol.)
însușire
a
materiei
vii
de
a-și
modifica
starea
în
funcție
de
mai
mulți
factori.
mutabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mutabilité, lat. mutabilitas)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
supus
schimbării,
însușirea
de
a
fi
mutabil;
instabilitate.
2.
(biol.)
proprietate
a
materiei
vii
de
a
suferi
mutații.
3.
(anton.)
imutabilitate.
nomadism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. nomadisme)
1.
viață
nomadă
a
unui
grup,
a
unei
populații
etc.
2.
sindrom
patologic
la
unii
psihopați,
care
se
manifestă
prin
instabilitate
a
domiciliului.