Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. installer)
1. tr. a aşeza, a monta o maşină, aparate etc.
2. a pune cu oarecare solemnitate pe cineva într-o funcţie, într-un post de răspundere.
3. refl. a se stabili într-o locuinţă, localitate.
4. (fam.) a se aşeza comod, confortabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. installation)
2. ansamblu de construcţii, aparate, maşini etc. montate împreună pentru a îndeplini anumite operaţii sau funcţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. installateur)
1. lucrător care se ocupă cu montarea şi repararea unor aparaturi tehnice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réinstaller)
1. tr., refl. a (se) instala din nou.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. absorbeur)
1. adj. absorbant.
2. s.n. organ al unei instalaţii frigorifice în care se produce absorbţia agentului frigorigen.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. air-duct)
1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalaţii subterane etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerogenerator)
1. instalaţie de transformare a forţei eoliene în energie electrică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroport)
1. perimetru amenajat cu instalaţiile şi serviciile traficului aerian.