Dictionar

institui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. instituer, lat. instituere)

1. a înființa, a organiza, a stabili, a întemeia.
 

instituire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. institui)

1. faptul de a institui; înființare, întemeiere, fundare.
2. numire a cuiva într-o funcție.
3. (jur.) desemnare a cuiva ca moștenitor.
 

acciz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accise)

1. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate.
 

augustin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. augustinus, fr. augustin)

1. călugăr din ordinul Sf. Augustin; religios care se inspiră din regulile instituite de Sfântul Augustin; augustinian.
 

canoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canoniser, lat. canonizare)

1. a trece pe cineva în rândul sfinților.
2. a institui ca regulă, a considera sacru.
 

capitolin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitoliu, lat. capitolinus)

1. referitor la Capitoliu.
2. jocuri ~e = jocuri anuale instituite în cinstea lui Jupiter și în amintirea eliberării Capitoliului.
 

cezarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césarisme)

1. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă.
 

colbertist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. colbertiste)

1. I. referitor la colbertism, sistem economic instituit de Colbert și bazat în special pe protecționism.
2. legat de teoriile economice ale lui Colbert.
3. II. adept al colbertismului.