instrui
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. instruire, lat. instruere)
Etimologie: (fr. instruire, lat. instruere)
1. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța.
2. tr. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară.
3. (jur.) a face instrucția unui proces.