Dictionar

Rezultate principale (Insultă,):

Insulta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. insulter)

1. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolenţă.


Insultă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insulte)

1. jignire, ofensă, injurie.


Rezultate secundare (Insultă,):

Insultător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (insulta + -tor)

1. care insultă; jignitor, ofensator.


Afront

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affront, it. affronto)

1. insultă, jignire adusă cuiva în public.


Avanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)

1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.

2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.


Indignare

Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)

1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.


Injuria

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. injurier)

1. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni.


Injurie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. iniuria, fr. injure)

1. jignire gravă, insultă, invectivă.


Injurios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. injurieux, lat. iniuriosus)

1. care conţine o injurie; insultător, jignitor.