integra
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. /s’intégrer, lat. integrare)
Etimologie: (fr. /s’intégrer, lat. integrare)
1. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot.
2. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantităţi diferenţiale.
dezintegra
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. désintégrer)
Etimologie: (fr. désintégrer)
1. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente.
2. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru.
integrabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. intégrable)
Etimologie: (fr. intégrable)
1. care se poate integra.
integrabilitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. intégrabilité)
Etimologie: (fr. intégrabilité)
1. însuşirea de a fi integral.
integraf
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. intégraphe)
Etimologie: (fr. intégraphe)
1. aparat pentru trasarea curbelor integrale ale unei curbe.
integral, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)
1. adj. (și adv.) întreg, complet.
2. făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă.
3. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor.
4. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale.
5. simbol matematic care indică operația de integrare.
integralism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)
Etimologie: (it. integralismo, fr. intégralisme)
1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului şi a autenticităţii totale.
2. aspiraţie către actualizarea completă a propriei ideologii în viaţa social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.
abces
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
actinon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. actinon)
Etimologie: (fr. actinon)
1. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului.
activitate
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
agroturism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. agrotourisme, engl. agrotourism)
Etimologie: (fr. agrotourisme, engl. agrotourism)
1. turism care se face în zonele rurale.
2. integrarea unei activități de primire turistică într-o exploatație agricolă.
anglicism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. anglicisme)
Etimologie: (fr. anglicisme)
1. cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă limbă şi încă neintegrat în aceasta.
2. caracteristică, obicei tipic englezesc.
apercepţie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aperception)
Etimologie: (fr. aperception)
1. integrare a percepţiei în experienţa cognitivă anterioară.