Dictionar

Rezultate principale (Inteligenţă,):

Inteligenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)

1. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune.

2. om inteligent.

3. ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane.


Rezultate secundare (Inteligenţă,):

Ininteligenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inintelligence)

1. lipsă de inteligenţă; stupiditate.


Brută

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brute)

1. animal lipsit de rațiune.

2. (prin analogie) om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență, sensibilitate și morală; bestie.

3. (prin metaf.) partea animală care subzistă în om.

4. (neologism) (fig.) persoană care stăpânește incontestabil un domeniu.


Caracterial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caractériel)

1. referitor la caracter, de caracter.

2. (psihopatologie) se spune despre o persoană care suferă de tulburări de caracter.

3. copil ~ = copil care are o inteligență normală, dar care prezintă tulburări de comportament caracterizate cel mai adesea prin agresivitate, instabilitate excesivă și blocaj în comunicarea cu ceilalți.


Discalculie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discalculie)

1. perturbare în învăţarea calculului la copiii care posedă o inteligenţă normală.


Eon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éon, gr. aion, eternitate).

1. (la neoplatonicieni şi la gnostici) inteligenţă divină, putere eternă care face posibilă acţiunea acesteia asupra lucrurilor.


Expert, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expert, lat. expertus)

1. adj. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu.

2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație.

3. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu.

4. persoană însărcinată facă o expertiză.


FREN(O)-, -frenie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. phrén/o/-, -phrénie, cf. gr. phren)

1. „membrană, diafragmă”.

2. „minte, inteligenţă, spirit”.