Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intendant, lat. intendents)
1. s. m. f. (în unele ţări) administrator al unei case, al unui local etc.
2. s. m. ofiţer din seviciul intendenţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intendance, it. intendenza)
1. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităţilor armatei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-intendent)
1. ajutor de intendent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Superintendent)
1. (în biserica evanghelică) preot care supraveghează o eforie.
2. episcop.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)
1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi să conducă societatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intendant, lat. intendents)
1. s. m. f. (în unele ţări) administrator al unei case, al unui local etc.
2. s. m. ofiţer din seviciul intendenţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. majordome)
1. intendent al unui palat regal sau princiar; (p. ext.) şef al personalului de serviciu într-o casă bogată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-intendent)
1. ajutor de intendent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-intendance)
1. serviciu în subordinea intendenţei.