Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interjection, lat. interiectio)
1. parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufleteşti, imită sunete, zgomote etc.
Parte de vorbire: interj.
Origine: (engl. bye-bye)
1. interjecție folosită pentru a ne lua rămas bun de la cineva; pa, la revedere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (exclama)
1. acţiunea de a exclama; exclamaţie.
2. semnul ~ării = semn de punctuaţie (!) după o interjecţie, un vocativ sau o propoziţie exclamativă ori imperativă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. locution, lat. locutio)
1. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire; grup de cuvinte care constituie o unitate gramaticală.
2. ~ adjectivală = care se comportă gramatical ca un adjectiv.
3. ~ adverbială = care se comportă gramatical ca un adverb de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop sau de concesie.
4. ~ arhaică = specifică limbii române vechi.
5. ~ conjuncțională = care se comportă gramatical ca o conjuncție coordonatoare (copulativă, adversativă sau conclusivă) sau subordonatoare (necircumstanțială sau circumstanțială).
6. ~ dialectală = proprie unuia dintre dialectele sau subdialectele limbii române.
7. ~ interjecțională = care se comportă gramatical ca o interjecție.
8. ~ prepozițională = care se comportă gramatical ca o prepoziție cu genitivul sau cu acuzativul.
9. ~ pronominală = care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât.
10. ~ substantivală = care se comportă gramatical ca un substantiv.
11. ~ verbală = care se comportă gramatical ca un verb personal sau impersonal.
12. (înv.) mod de a vorbi, de a se exprima.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. prédicat, lat. praedicatum)
1. parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire.
2. ~ verbal = predicat exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal, locuțiune verbală, adverb sau interjecție predicativă; ~ nominal = predicat exprimat printr-un verb copulativ și un nume predicativ.
3. (log.) termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul.
4. (log. simbolică) element constitutiv al funcțiilor specifice calculului de predicate.
5. (mat.) enunț care depinde de una sau mai multe variabile și căruia, pentru orice valoare dată variabilelor, îi corespunde o propoziție.
Parte de vorbire: s.n. (angl.)
Origine: (engl. room service)
1. serviciu hotelier, prin care clienților li se poate aduce masa sau băutura în cameră.
2. (interjecție) cuvânt rostit de personalul hotelului înainte de a intra într-o cameră ocupată.