Dictionar

interpret, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interprète, lat. interpres)

1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.
 

interpreta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interpréter, lat. interpretari)

1. a explica, a lămuri un text, o lege etc.
2. a juca un rol etc.
 

interpretabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interprétable)

1. care se poate interpreta; echivoc.
2. (anton.) ininterpretabil.
 

interpretare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.
2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).
3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.
4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.
 

interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT interpretatio
2. FR interprétation
3. EN interpretation
4. DE Erläuterung; Erklärung
5. RU истолковaние
6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás
 

interpretat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (vb. interpreta)

1. I. (despre un lucru, un fenomen etc.) căruia i s-a dat un anumit sens.
2. (despre un text) comentat și explicat.
3. (despre o operă muzicală, dramatică, literară etc.) al cărui conținut a fost redat prin mijloace adecvate.
4. (despre un rol într-o piesă, întru-un film etc.) jucat.
5. (despre o bucată muzicală) cântat.
6. II. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.
 

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.
 

actor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.
 

actorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.
 

actriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.
 

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.
 

adultomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților.