Dictionar

Interpret, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interprète, lat. interpres)

1. cel care o explicaţie, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.

2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat arate dorinţele, voinţa cuiva.

3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.


Interpreta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interpréter, lat. interpretari)

1. a explica, a lămuri un text, o lege etc.

2. a juca un rol etc.


Interpretabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interprétable)

1. care se poate interpreta; echivoc.

2. (anton.) ininterpretabil.


Interpretare

Parte de vorbire: s.
Origine: (interpreta)

1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare.

2. comentare și explicare critică a unui text (vechi).

3. act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic.

4. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.


Interpretare; comentare; explicare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT interpretatio

2. FR interprétation

3. EN interpretation

4. DE Erläuterung; Erklärung

5. RU истолковaние

6. HU értelmezés; kommentálás, magyarázás


Interpretat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (vb. interpreta)

1. I. (despre un lucru, un fenomen etc.) căruia i s-a dat un anumit sens.

2. (despre un text) comentat și explicat.

3. (despre o operă muzicală, dramatică, literară etc.) al cărui conținut a fost redat prin mijloace adecvate.

4. (despre un rol într-o piesă, întru-un film etc.) jucat.

5. (despre o bucată muzicală) cântat.

6. II. acțiunea de a interpreta și rezultatul ei; comentare, explicare, explicație, interpretare.


Accelerando

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.

2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.


Actor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.


Actorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.


Actriţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.


Actualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.


Adultomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.