Dictionar

intim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intime, lat. intimus)

1. care constituie esența unui lucru; lăuntric.
2. (fig.) strâns, apropiat.
3. (despre sentimente) puternic, profund.
4. (despre oameni; și s. m.) legat printr-o afecțiune puternică, profundă.
5. familiar, prietenos, cordial.
6. referitor la sentimentele de dragoste, erotic; sexual.
7. referitor la viața particulară sau familiară a cuiva.
8. care are loc într-un cadru restrâns.
 

intima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intimer, lat. intimare)

1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate.
2. (jur.) a chema în judecată, a cita în fața unei jurisdicții superioare.
 

intimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. intima)

1. partea cea mai dinăuntru a pereților unui vas sangvin.
 

intimare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (intima)

1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, intimație.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. chemare în judecată sau de citare în fața unei instanțe superioare (după ce apelantul a pierdut cauza în fața unei instanțe de fond).
 

intimat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. intimé)

1. persoană care, câștigând procesul în primă instanță, este chemată în fața curții de apel de către partea adversă; cel citat într-un proces în calitate de pârât.
2. (antonim) apelant.
 

intimație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. intimation, lat. intimatio)

1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; intimare.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. act de procedură prin care se face (notificarea sau) intimarea.
4. (var.) (înv.) intimațiune.
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

alcov

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcôve)

1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat.
2. budoar.
3. (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase.
 

bideu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bidet)

1. vas, chiuvetă, din porțelan sau metal, pentru toaleta intimă.
 

bluf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bluff)

1. vorbă spusă (sau acțiune făcută) în scop de intimidare; cacialma.
 

blufa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bluffer)

1. a intimida, a înșela prin bluf.
 

blufeur, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. bluffeur)

1. (cel) care intimidează prin bluf.