Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intituler, lat. intitulare)
1. tr. a da un titlu (unei cărţi).
2. refl. a-şi lua, a-şi da un titlu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (auto1- + intitula)
1. refl. a-şi atribui un nume, un titlu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intitulation)
1. parte a unui formular diplomatic, formulă în protocolul iniţial, care precizează titlurile şi calităţile autorului actului scris.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-titrer)
1. a da un titlu secundar unei scrieri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. titulature, germ. Titulatur)
1. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc.