Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intrépidité)
1. însușirea celui intrepid; fermitate de neclintit în caz de primejdie; curaj, îndrăzneală; tenacitate.
2. (var.) (înv.) întrepiditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intrépidité)
1. însușirea celui intrepid; fermitate de neclintit în caz de primejdie; curaj, îndrăzneală; tenacitate.
2. (var.) (înv.) întrepiditate.