Dictionar

introduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. introducere, după fr. introduire)

1. tr. a băga, a include, a îngloba.
2. a face să fie primit de cineva.
3. a iniția, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu.
4. a institui, a stabili.
5. refl. a intra.
 

introducere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (introduce)

1. acțiunea de a (se) introduce.
2. parte introductivă (a unei opere etc.).
3. (muz.) secțiune cu caracter introductiv și tempo aparte a unei forme ciclice (sonată, cvartet, simfonie etc.).
4. parte de început în unele oratorii.
5. studiul pregătitor asupra noțiunilor elementare ale unei științe.
 

reintroduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. réintroduire)

1. a introduce (ceva) din nou.
 

acetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
 

acilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acylation)

1. reacție chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic.
 

acupunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acupuncture)

1. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte.
 

adversativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adversatif, lat. adversativus)

1. care exprimă o opoziție.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă.
 

aera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine).
 

aerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial.